Opere 5. România şi liberalismele ei. Tradiţie şi libertate
Preț redus

Opere 5. România şi liberalismele ei. Tradiţie şi libertate

Volumul de faţă (România şi liberalismele ei) are două scopuri. Cel dintâi este acela de a schiţa felul în care un expatriat vede, de la oarecare distanţă, desfăşurările socio-politice din ultimii zece ani în ţara sa natală, în literatură ne-am obişnuit cu ideea că există „lecturi multiple” ale textului. Eu cred că acelaşi lucru e valabil şi la nivelul mai general al culturii şi civilizaţiei. Punctele de vedere deosebite (în măsura în care nu sunt în chip evident absurde sau contrare realităţii măsurabile şi empirice!) se completează, nu se contrazic. Realitatea e totdeauna mai complexă decât o singură explicaţie individuală, oricât de bună ar fi aceasta. Explicaţia are două sau trei dimensiuni, în vreme ce realitatea are dimensiuni mult mai numeroase. Iată motivul epistemologic al oricărui soi de pluralism. Cu aceasta ajung la al doilea scop al cărţii. Ea vrea să explice dialectica destul de chinuită a relaţiilor dintre societatea de la Dunărea de Jos şi formele variate ale liberalismului, ea vrea să sublinieze rolul central pe care l-a jucat şi îl joacă „lucrul cultural” în aceste relaţii.

Virgil Nemoianu
26,00 RON 65,00 RON -60%
cu TVA
  • Security policy (edit with Customer reassurance module) Security policy (edit with Customer reassurance module)
  • Delivery policy (edit with Customer reassurance module) Delivery policy (edit with Customer reassurance module)
  • Return policy (edit with Customer reassurance module) Return policy (edit with Customer reassurance module)

Volumul de faţă (România şi liberalismele ei) are două scopuri. Cel dintâi este acela de a schiţa felul în care un expatriat vede, de la oarecare distanţă, desfăşurările socio-politice din ultimii zece ani în ţara sa natală, în literatură ne-am obişnuit cu ideea că există „lecturi multiple” ale textului. Eu cred că acelaşi lucru e valabil şi la nivelul mai general al culturii şi civilizaţiei. Punctele de vedere deosebite (în măsura în care nu sunt în chip evident absurde sau contrare realităţii măsurabile şi empirice!) se completează, nu se contrazic. Realitatea e totdeauna mai complexă decât o singură explicaţie individuală, oricât de bună ar fi aceasta. Explicaţia are două sau trei dimensiuni, în vreme ce realitatea are dimensiuni mult mai numeroase. Iată motivul epistemologic al oricărui soi de pluralism. Cu aceasta ajung la al doilea scop al cărţii. Ea vrea să explice dialectica destul de chinuită a relaţiilor dintre societatea de la Dunărea de Jos şi formele variate ale liberalismului, ea vrea să sublinieze rolul central pe care l-a jucat şi îl joacă „lucrul cultural” în aceste relaţii.

Virgil Nemoianu
VN-OPR-A05
Fișa tehnică
An apariție
2016
Ediție
II
ISBN
978-606-8401-71-3
Format
15,5 CM x 21,5 CM
Număr pagini
902
Tip copertă
Cartonată

În decembrie 1989 românii din străinătate erau agitaţi. Cădea un regim comunist-satelit după altul. Telefoanele reciproce erau în mişcare neîncetată. Eu unul, sceptic din fire, mă întrebam dacă se va întâmpla ceva şi în România sau nu. Am participat totuşi la vreo câteva manifestaţii de protest în faţa ambasadei române din Washington, am semnat câteva petiţii şi scrisori publice, iar în ziua de Crăciun, în chip cu totul neobişnuit, am deschis televizorul şi am lăcrimat văzând scenele transmise pe ecran.

A urmat ceva şi mai neobişnuit pentru mine. M-am pasionat de evoluţiile politice din ţara mea natală, am urmărit cu pasiune schimbările, m-am întâlnit cu mulţi vizitatori români la Washington, am cunoscut oameni tineri: literaţi, ziarişti, figuri politice. Dar mai ales am tot scris, am dat interviuri, am compus articole, am tot dat sfaturi: de comportament, de lectură, de concepţii şi teorii. Activitatea aceasta a durat vreo 10 ani, apoi, treptat s-a încetinit.

Astăzi consider că aceşti 10 ani au fost ani pierduţi. De sfaturile mele prea puţini se interesau, influenţa exercitată a fost minimă. Aş fi putut scrie o carte de specialitate sau chiar două în acest răstimp, cărţi solide, utile, de substanţă profesională meritorie. Nu le-am scris, nu le voi scrie niciodată. Totuşi am adunat în două volume aceste articole şi eseuri „pierdute”, ca un fel de documentare a lui „ce-ar fi putut să fie”. În sine le socotesc ca având un anume rost, iar unii, puţini, le-au şi apreciat.