Opere 6. Surâsul abundenţei. Cunoaştere lirică şi modele ideologice la Ştefan Aug. Doinaş
Preț redus

Opere 6. Surâsul abundenţei. Cunoaştere lirică şi modele ideologice la Ştefan Aug. Doinaş

Este vorba aici, în volumul 6 al seriei de faţă, despre o carte care, în fond, a avut succes şi s-a vândut bine. La ora actuală(adică în 2016) dispunem de numeroase lucrări solide, atât despre Cercul Literar de la Sibiu în genere, cât şi despre diferiţi membri ai săi. Cel puţin opera unuia dintre ei (Ion Dezideriu Sîrbu) dispune de o ediţie critică, academică (şi ea în curs). Totuşi, am impresia ca în 1994 monografia Doinaș era unică, era cea dintâi. (Lucru de altfel nu prea important). Problema vrednică de discutat este dacă, în adevăr, în a doua jumătate a secolului XX Ştefan Aug. Doinaş a fost cel mai bun poet de limbă română (aşa cum cred eu) sau nu. El se află acum (ca sa reiau expresia atât de nimerită a lui I. Negoiţescu despre altcineva) „în purgatoriu”.

Volumul de faţă vrea să fie o piesă la dosar în favoarea academicianului a cărui viaţă s-a încheiat cu funeralii naţionale. Adăugite la ediţia a II-a a volumului (aici reluată) sunt câteva piese ocazionale, suplimentare.

26,25 RON 35,00 RON -25%
cu TVA
  • Security policy (edit with Customer reassurance module) Security policy (edit with Customer reassurance module)
  • Delivery policy (edit with Customer reassurance module) Delivery policy (edit with Customer reassurance module)
  • Return policy (edit with Customer reassurance module) Return policy (edit with Customer reassurance module)

Este vorba aici, în volumul 6 al seriei de faţă, despre o carte care, în fond, a avut succes şi s-a vândut bine. La ora actuală(adică în 2016) dispunem de numeroase lucrări solide, atât despre Cercul Literar de la Sibiu în genere, cât şi despre diferiţi membri ai săi. Cel puţin opera unuia dintre ei (Ion Dezideriu Sîrbu) dispune de o ediţie critică, academică (şi ea în curs). Totuşi, am impresia ca în 1994 monografia Doinaș era unică, era cea dintâi. (Lucru de altfel nu prea important). Problema vrednică de discutat este dacă, în adevăr, în a doua jumătate a secolului XX Ştefan Aug. Doinaş a fost cel mai bun poet de limbă română (aşa cum cred eu) sau nu. El se află acum (ca sa reiau expresia atât de nimerită a lui I. Negoiţescu despre altcineva) „în purgatoriu”.

Volumul de faţă vrea să fie o piesă la dosar în favoarea academicianului a cărui viaţă s-a încheiat cu funeralii naţionale. Adăugite la ediţia a II-a a volumului (aici reluată) sunt câteva piese ocazionale, suplimentare.

VN-OPR-A06
Fișa tehnică
An apariție
2016
Ediție
II
ISBN
978-606-8401-72-0
Format
15,5 CM x 21,5 CM
Număr pagini
249
Tip copertă
Cartonată

[...] Doinaș se numără printre puținii autori români care întruchipează o autentică și vitală continuitate istorică între 1938 sau 1947 și 1989 sau 1991, o punte unificatoare. Nu pot să nu cred că acest potențial de semnificație cultural-istorică națională, acest potențial de armonizare, de restaurare, de vindecare în fond, nu a fost perceput, într-un fel mai limpede sau mai vag, de către foarte mulți.

Într-adevăr, dacă valoarea oricărui poet constă în a îmbogăți, prin invenție, percepția nuanțată a realului de către comunitatea lingvistică în care s-a născut și trăiește, de a spori, prin explorare, cunoașterea adâncurilor psihice (straturi și mecanisme de gânduri, de afecte, de sensibilități), de a conserva și îngriji auto-identificările omului (printre care nu în ultimul rând și deschiderile acestuia spre transcendent), atunci rolul unui poet ca Doinaș va fi recunoscut imediat ca fiind dintre cele mai importante.

Virgil Nemoianu