Choose language   
 
  • Conferință și lansare de carte
    11.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Facultatea de Sociologie și Asistență Socială din Bucureșt
  • Conferință și lansare de carte
    11.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Facultatea de Sociologie și Asistență Socială din Bucureșt
  • Conferință și lansare de carte
    11.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Facultatea de Sociologie și Asistență Socială din Bucureșt
  • Conferință și lansare de carte
    10.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Universitatea Națională de Arte (Bucureşti)
  • Conferință și lansare de carte
    10.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Universitatea Națională de Arte (Bucureşti)
  • Conferință și lansare de carte
    10.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Universitatea Națională de Arte (Bucureşti)
  • Conferință și lansare de carte
    08.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Librăria Șt. O. Iosif (Brașov)
  • Conferință și lansare de carte
    08.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Librăria Șt. O. Iosif (Brașov)
  • Conferință și lansare de carte
    08.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Librăria Șt. O. Iosif (Brașov)
  • Conferință și lansare de carte
    04.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Club A, București
  • Conferință și lansare de carte
    04.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Club A, București
  • Conferință și lansare de carte
    04.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Club A, București
  • Conferință și lansare de carte
    03.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Facultatea de Matematică, Universitatea din București
  • Conferință și lansare de carte
    03.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Facultatea de Matematică, Universitatea din București
  • Conferință și lansare de carte
    03.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Facultatea de Matematică, Universitatea din București

Vă aşteptăm şi pe Blogul editurii:


Newsletter


În pregătire

  • Întâlniri cu Solomon Marcus vol. 3
     de Autor colectiv
  • Biblia vitaminelor
     de Dominique Rueff
  • Fără leac
     de Pamela Weintraub
  • Bătăliile vieții
     de Luc Montagnier
  • Rani deschise 7
     de Solomon Marcus

Ne citesc



Rămânerea trecerii, de C. D. Zeletin

Nr. pag.: 378
Format: 13,5X20 cm
ISBN: 978-606-92895-5-6
 
 


Preţ: 25 lei

Cumpără



Structurată în patru părţi: eseuri, evocări, schiţe şi convorbiri, noua apariţie editorială aşteaptă acelaşi cititor instruit şi rafinat, iubitor de surpriză a gândirii şi de măiestrie artistică, cititor de care s-a bucurat întotdeauna scrisul subtil al lui C.D. Zeletin.



 



Nota editurii

După Respiro în amonte, Gaură-n cer, Amar de vreme şi Distinguo, C.D. Zeletin face să apară astăzi un alt volum de eseuri, Rămânerea trecerii, în care valoarea timpului e descoperită deopotrivă în logica şi în nostalgia trecerii a toate câte freamătă pe pământ. Structurată în patru părţi: eseuri, evocări, schiţe şi convorbiri, noua apariţie editorială aşteaptă acelaşi cititor instruit şi rafinat, iubitor de surpriză a gândirii şi de măiestrie artistică, cititor de care s-a bucurat întotdeauna scrisul subtil al lui C.D. Zeletin. El se va întâlni cu o proză în care adie un uşor scepticism, biruit însă de lumina firii scriitorului şi compensat prin aspiraţia lui spre absolut şi credinţa în valorile eterne ale sufletului şi ale faptei umane. Prezenţa neaşteptată a cinci schiţe alături de eseuri, evocări şi convorbiri subliniază arta scriitoricească a celui în care, cu cinci decenii în urmă, Tudor Vianu vedea atât un poeta doctus, cât şi un artist inspirat: în cheia amândurora trebuie citită Rămânerea trecerii, o carte a elevaţiei spirituale şi a splendorii stilistice.


Autorul despre carte


Cronică

  •  

    Viaţa românească

    Medicul se asociază, de altfel, atât de fericit în d-ta cu poetul, şi acesta din urmă dispune de o vibraţie atât de exaltantă la atingerea tuturor înfăţişărilor lumii, încât sunt sigur că vei şti să distilezi uimirea şi bucuria chiar din substanţa existenţei celei mai cenuşii (...). Am admirat (...) fervoarea lirică, dar mai ales, după cum ți-am spus-o şi alte ori, nu ştiu ce atitudine înaltă şi nobilă a poetului. - Tudor Vianu, „Corespondenţă inedită”, Viaţa românească, 1966, 11, 102-103
  •  

    România literară

    Capodopera lui Charles Baudelaire, Florile Răului, în versiunea poetului C.D. Zeletin, se parcurge, de la un capăt la altul, cu o mare încântare estetică. Ea constituie – după părerea mea – o remarcabilă biruinţă a expresivităţii româneşti, atunci când e chemată să încorporeze culturii noastre poetice o seamă de realizări de prim rang ale poeziei universale. - Ştefan Aug. Doinaş, România literară, 19 decembrie 1991
  •  

    Viaţa medicală

    C.D. Zeletin este nu numai o personalitate de prim rang, dar şi o legendă în spaţiul românesc. Un cărturar-artist, tulburător de profund, care trăieşte frenezia cunoaşterii temeinice, suferind cu melancolică luciditate de boala perfecţiunii. Poate şi de aceea în preajma sa totul capătă relevanţă maximă. Ca să nu-i mai amintesc talentul (literar, ştiinţific, muzical), erudiţia fără ostentaţie, înţelepciunea, farmecul sau bunătatea ecumenică – înmănunchere aproape neverosimilă de însuşiri, care va intimida întotdeauna. Parcă ar vorbi chiar o altă limbă, ar vedea şi ar simţi altfel acea senzaţie de imponderabilitate, pe care noi, muritorii, o încercăm doar în vis... - Alice Ţuculescu, „Aforismul – paradox, metaforă, poezie”, Viaţa medicală, XII, 5 (527), p. 11, 4 februarie 2000

Semne de carte

  • „Printr-un uitat dativ de geniu, stelele-n cer ard încă depărtărilor până ce pier, făcând cu veşnicia lor din clipa cea repede o permanenţă a sufletului omenesc. Ard pentru deznădăjduiţi, pentru cei ce călătoresc, pentru cei rătăciţi în lumea largă ori în propriile hăţişuri ale somei şi ale sufletului, pentru cei flămânzi, pentru cei arşi de răsfrângerea greşelii în oglinda conştiinţei, pentru cei goi, pentru cei robiţi. Le ies tuturor în întâmpinare, căci toate rătăcirile de sub stele sunt suferinţe, de la cele ale moleculei şi ale ţesutului, până la cele ale psihicului şi ale minţii. Fără să uit de leacul divin al frumuseţii. Care poate fi şi un drept răpit.
    Caută să exişti, suflete al meu, între cerul înstelat şi legea morală din lăuntrul tău, către care se îndrepta admiraţia mereu reînnoită a filozofului ce nu şi-a părăsit o viaţă burgul. Să fii bun. Fii stăruitor, fii luminos, fii vrednic, fii fremătător. Date fiind stelele de pe cer şi legea morală din suflet.
    Şi nu uita: clipa e repede.”

    Rămânerea trecerii, Stelele-n cer


  • „Un caracter poate fi privit ca fiind distanţa cea mai scurtă dintre două puncte, exprimată prin termenii moralei. Evident, vorbesc despre rectitudine. Ca să nu se confunde cu rigiditatea, i-aş găsi o corespondenţă imagistică în struna unui instrument muzical. Fixată la cele două capete şi făcută să intre în vibraţie, ea va emite totdeauna o singură notă muzicală. Oricât s-ar deplasa într-o parte sau alta îndepărtându-ne de poziţia fundamentală, struna generează emisiile sonore ale aceleiaşi note, chiar dacă de intensităţi diferite. Aşadar, etic vorbind, caracter înseamnă fidelitate faţă de tine însuţi, trăită corect şi ferm. Caracterul urcă în om din adâncimi ale lăuntrului, deci din fire, sau îl pătrunde dinafară, deci prin educaţie. Atunci când în suflet speranţele se sleiesc şi îl invocăm ca purtător al principiilor morale, pe caracter se reazemă însănătoşirea lumii.”

    Rămânerea trecerii, Cu gândul la caracter


  • „Sărutul e paradoxalul sensor al unor concentrate de lume divină şi de lume lumească. În idealitatea lui, el râvneşte, reducând distanţele, să treacă dincolo de punctul zero, visând metamorfozarea apropierii în contopire şi trecând-o în imperiul beatitudinii transcendente. Sărutul între două fiinţe vii rămâne pecetea admiraţiei, sentiment arzător în care Descartes vedea izvorul tuturor pasiunilor, deşi sărutul în sine mai mult exprimă fluxurile existente decât le dezlănţuie. El dă formă dorinţii de a apropria, ceea ce este o iluzie, comuniune perfectă neputând să existe, altfel cele două fiinţe şi-ar pierde identitatea separată. Sărutul e simbol nu numai al iubirii, ci şi al recunoaşterii superiorităţii ori supremaţiei cuiva, al supunerii, al respectului şi al veneraţiei, al recunoştinţei, al împăcării şi, într-un înţeles înalt, al binecuvântării, al admiraţiei pentru tot ce e frumos în lume. Frumosul ni se oferă întâi şi întâi ca formă, iar forma ne aminteşte, într-o accepţiune platoniciană, dumnezeiescul din lucruri şi din stări. Dincolo de seducătorul înveliş zace urâtul; nu spunea oare Plotin că urâţenia e materie pe care n-o stăpâneşte forma?! Sărutul e semn, dar şi formă. Formă în căutare disperată a fondului ei.”

    Rămânerea trecerii, Două săruturi


 
 

©2008-2016. Toate drepturile materialelor prezentate aparţin Editurii Spandugino.