Choose language   
 
  • Conferință și lansare de carte
    11.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Facultatea de Sociologie și Asistență Socială din Bucureșt
  • Conferință și lansare de carte
    11.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Facultatea de Sociologie și Asistență Socială din Bucureșt
  • Conferință și lansare de carte
    11.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Facultatea de Sociologie și Asistență Socială din Bucureșt
  • Conferință și lansare de carte
    10.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Universitatea Națională de Arte (Bucureşti)
  • Conferință și lansare de carte
    10.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Universitatea Națională de Arte (Bucureşti)
  • Conferință și lansare de carte
    10.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Universitatea Națională de Arte (Bucureşti)
  • Conferință și lansare de carte
    08.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Librăria Șt. O. Iosif (Brașov)
  • Conferință și lansare de carte
    08.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Librăria Șt. O. Iosif (Brașov)
  • Conferință și lansare de carte
    08.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Librăria Șt. O. Iosif (Brașov)
  • Conferință și lansare de carte
    04.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Club A, București
  • Conferință și lansare de carte
    04.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Club A, București
  • Conferință și lansare de carte
    04.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Club A, București
  • Conferință și lansare de carte
    03.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Facultatea de Matematică, Universitatea din București
  • Conferință și lansare de carte
    03.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Facultatea de Matematică, Universitatea din București
  • Conferință și lansare de carte
    03.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Facultatea de Matematică, Universitatea din București

Vă aşteptăm şi pe Blogul editurii:


Newsletter


En préparation

  • Întâlniri cu Solomon Marcus vol. 3
     par Auteurs
  • Biblia vitaminelor
     par Dominique Rueff
  • Fără leac
     par Pamela Weintraub
  • Bătăliile vieții
     par Luc Montagnier
  • Rani deschise 7
     par Solomon Marcus

Ne citesc



Dans ma peau , par Guillaume de Fonclare

Traducteur: Ana Mihăilescu
Collection: Cărţi din buzunarul dinspre inimă

Nr. pag.: 110
Format: 11x18 cm
ISBN: 978-606-92456-2-0
 
 
roman

Prix: 18 lei

Acheter



Guillaume de Fonclare (né 1968) fait son début éditorial avec une touchante confession, l’essai Dans ma peau (en roumain par Ana Mihăilescu), déjà primé avec deux distinctions importantes :

 

- Le Prix de l’Académie Française Prix Jacques de Fouchier 2010

- Prix essai France Télévisions 2010

 

Le Directeur de l’Historial de la Grande Guerre à Péronne (Somme), il est atteint depuis quelques ans d’une maladie auto-immune dont la cause demeure inconnue et qui ajoute à l’incertitude et à la souffrance morale le mal physique. Il assiste, avec une lucidité torturante, à l’affaiblissement lent de son propre corps, un corps comme un champ de bataille douleuresement creusé par des tranchées.

 

Guillaume de Fonclare regarde sa maladie tantôt avec dépit, tantôt avec une sage confiance, éprouvant que la souffrance constitue la marque d’une profonde parenté qui le lie, par une invisible lien de l’histoire, avec les victimes de la guerre. La révélation graduelle du fait que l’unique possibilité de réconciliation avec soi-même est juste le choix d’accepter son corps change complètement sa perspective sur la vie entière.

 

Comme solution de résistance devant sa maladie destructrice, Fonclare est décidé d’écrire jusqu’au dernier moment : "La plume me portera et elle me fera tomber tous les masques, elle ,e fera découvrir l’immensité des mondes insoupçonnés qui dorment au fond de moi. Je veux être un pont entre deux rives qu’un siècle sépare, sans pour autant avoir la suffisance de me croire au-dessus de ceux qui n’ont pas l’incommodité de mes maux ni les avantages de ma fonction. Je ne cherche pas à construire une œuvre, ni à faire de la littérature. je cherche à exister autrement qu’assis derrière un bureau, et je veux m’envisager autrement que seul, chez moi, à pleurer sur mon sort".

 

Sur le livre de Guillaume de Fonclare, Dan Burcea écrit qu’il "représente une de celles rares occasions de lecture qui s’inscrit dans la mémoire du lecteur par son humanité et par la capacité de l’auteur de transposer avec les milieux de l’écriture un des thèmes les lire plus secrets de l’être, celle du pouvoir de surmonter et d’assumer jusqu’au bout la souffrance physique qui peut traverser à quelque moment notre destin".



 



Note de l'éditeur

Directorul Memorialului de la Péronne, dedicat victimelor Războiului cel Mare, este atins de câţiva ani de o boală auto-imună a cărei cauză rămâne necunoscută şi care adaugă incertitudinii şi suferinţei morale pe cea fizică. Asistă neputincios la degradarea lentă a propriului corp, un corp „ca un câmp de luptă străbătut dureros de tranşee.”

Guillaume de Fonclare îşi priveşte boala când cu furie, când cu o duioasă resemnare, simţind cum suferinţa îl înrudeşte, printr-o invizibilă legătură a istoriei, cu victimele războiului. Revelaţia treptată a faptului că singura cale de a se reconcilia cu sine este tocmai acceptarea corpului său îi schimbă complet perspectiva asupra întregii vieţi.

Ca o formă de rezistenţă în faţa bolii devastatoare, Fonclare este hotărât să scrie până în ultima clipă: „Scrisul mă va susţine şi mă va face să-mi scot toate măştile, mă va face să descopăr imensitatea lumilor de nebănuit care dorm înlăuntrul meu. Vreau să fiu un pod între două maluri pe care le separă un secol, ceea ce nu înseamnă că voi avea suficienţa să mă consider superior celor care nu au starea de neplăcere pe care mi-o provoacă suferinţele şi nici avantajele funcţiei mele. Nu încerc să construiesc o operă şi nici să fac literatură. Încerc să exist altfel decât aşezat în spatele unui birou, vreau să mă văd altfel decât singur, la mine acasă, plângându-mi soarta.”


L'auteur affirme


Presse

  •  

    Le Courrier Picard

    E o carte sublimă. Una dintre cele mai bune, pe care am avut bucuria să le citesc în ultimii zece ani. Îmi place când un scriitor nu trişează. - Philippe Lacoche
  •  

    De ce-aş citi?, TVR 1

    Cum să mă simt eu faţă de omul acesta?! Nu mi-a dat prin gând că a te mişca fără durere poate fi în sine un motiv de a-i mulţumi lui Dumnezeu. - Tudor Călin Zarojanu


  •  

    Omul care aduce cartea, Pro Tv

    Întrebarea lui Eugen Ionescu “De ce trebuie să murim?” îşi are ceva răspunsuri în cartea lui Guillaume de Fonclare. O carte de o demnitate a tristeţii fără margini. - Dan C. Mihailescu


  •  

    Ca la carte, TVR 1

    Cristian Tabără şi invitaţii săi Monica Dumitrescu - Hospice Casa Speranţei şi Prof. Sorin Alexandrescu analizează Prizonier în propriul corp. Emisiunea include şi un interviu cu autorul.


    Partea 1

    Partea 2

    Partea 3

    Partea 4


Signets

  • „Corpul meu este o gloabă; sunt prizonier într-o gangă de cărnuri şi oase. Mă lupt ca să merg, ca să vorbesc, ca să scriu, ca să îmi mişc muşchii care mă rănesc în fiecare moment….Nu mai sunt decât un om instabil care meditează la nesfârşit, şi dacă am iubit cândva acest corp, acum îl detest. De acum înainte, el şi cu mine coabităm, şi el este cel care are ultimul cuvânt în toate. Nu m-am împăcat cu această idee decât constrâns.”


  • „Spiritul încearcă să domine corpul, chiar dacă acesta promite să-şi ia revanşa. Această luptă imbecilă te împinge până la porţile nebuniei; te parcelizezi, te împarţi în două, în trei, şi-apoi în patru; spiritul, corpul, mâinile, intestinul, diafragma; ţi-e frică, gemi, bâjbâi, te prelingi, respiri greu. Trebuie să reasamblezi toate părţile împraştiate, acceptând că suferinţa îmbracă toate formele şi că este independentă, aşa cum este foamea, invidia, mirosul şi pipăitul, spaima şi angoasa. Trebuie să înveţi că la fel eşti şi în ceea ce nu ştii despre tine însuţi, că partea asta intimă şi necunoscută va şti să se facă auzită fără ca tu să înţelegi motivaţiile acestei intervenţii tânguitoare. Trebuie să fac faţâ tuturor ofensivelor pe care le lansează corpul meu chiar împotriva mea, luptă istovitoare in care nimeni nu iese învingător. ”Mă ronţăi”, ca să-l parodiez pe Joffre. Da, mă ronţăi; sunt eu împotriva mea. Sunt un câmp de luptă, un câmp al bătăliilor pierdute.”


 
 

©2008-2013. Toutes les droits résérvés, Les éditions Spandugino.