Choose language   
 
  • Conferință și lansare de carte
    11.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Facultatea de Sociologie și Asistență Socială din Bucureșt
  • Conferință și lansare de carte
    11.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Facultatea de Sociologie și Asistență Socială din Bucureșt
  • Conferință și lansare de carte
    11.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Facultatea de Sociologie și Asistență Socială din Bucureșt
  • Conferință și lansare de carte
    10.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Universitatea Națională de Arte (Bucureşti)
  • Conferință și lansare de carte
    10.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Universitatea Națională de Arte (Bucureşti)
  • Conferință și lansare de carte
    10.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Universitatea Națională de Arte (Bucureşti)
  • Conferință și lansare de carte
    08.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Librăria Șt. O. Iosif (Brașov)
  • Conferință și lansare de carte
    08.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Librăria Șt. O. Iosif (Brașov)
  • Conferință și lansare de carte
    08.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Librăria Șt. O. Iosif (Brașov)
  • Conferință și lansare de carte
    04.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Club A, București
  • Conferință și lansare de carte
    04.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Club A, București
  • Conferință și lansare de carte
    04.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Club A, București
  • Conferință și lansare de carte
    03.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Facultatea de Matematică, Universitatea din București
  • Conferință și lansare de carte
    03.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Facultatea de Matematică, Universitatea din București
  • Conferință și lansare de carte
    03.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Facultatea de Matematică, Universitatea din București

Vă aşteptăm şi pe Blogul editurii:


Newsletter


In preparation

  • Întâlniri cu Solomon Marcus vol. 3
     by Authors
  • Biblia vitaminelor
     by Dominique Rueff
  • Fără leac
     by Pamela Weintraub
  • Bătăliile vieții
     by Luc Montagnier
  • Rani deschise 7
     by Solomon Marcus

Ne citesc



Prisoner in my Own Body, by Guillaume de Fonclare

Translator: Ana Mihăilescu
Collection: Cărţi din buzunarul dinspre inimă

Nr. pag.: 110
Format: 11x18 cm
ISBN: 978-606-92456-2-0
 
 
roman

Price: 18 lei

Buy



Guillaume de Fonclare (b. 1968) makes his debut as a writer with a moving confessive essay – Dans ma peau / In my skin / Prizonier în propriul corp (Romanian translation by Ana Mihăilescu), which has already been awarded two important prizes:

 

- Prix Jacques de Fouchier 2010"

- “Prix essai France Télévisions 2010"


The writer is also the director of the Memorial Museum in Péronne( Somme), dedicated to the victims of World War I, and since a few years he has been affected by an autoimmune disease, whose cause remains unrevealed, his uncertainty and moral sufferance being thus joined by physical pain as well. He is a helpless witness of the slow degradation of his own body, a body similar to “a battle field painfully crossed by entrenchments."


Guillaume de Fonclare’s attitude towards his own disease varies from rage to soft resignation, being aware of the invisible thread that links him to the victims of the war through his pain. The gradual revelation of the fact that the only way to self-reconciliation is accepting his own body, completely changes the perspective towards his whole life.


As a form of resistance against his devastating sickness, Fonclare is determined to write to the very end:
It is writing that shall support me and help to free myself of all my masks, writing will make me discover the immensity of the unbelievable worlds sleeping within myself. I want to become a bridge between two shores separated by a whole century, which doesn’t mean that I shall ever be so self-sufficient as to consider myself superior to those who do not experience the unpleasant state given by the toil and the advantages of my position. I am not trying to create a work of art and nor am I trying to write literature. I am trying to exist otherwise than sitting at my desk; I want to see myself otherwise than solitary, complaining myself at home."


Here is what Dan Burcea wrote concerning Guillaume de Fonclare’s book:
It represents one of those rare books that remain in the memory of the reader due to their humanity and the author’s capacity to transpose through writing one of the most secret themes in the lives of human beings, the capacity to transcend and assume the physical pain that may affect our destiny at some point to the very end."



 



Publisher's note

Directorul Memorialului de la Péronne, dedicat victimelor Războiului cel Mare, este atins de câţiva ani de o boală auto-imună a cărei cauză rămâne necunoscută şi care adaugă incertitudinii şi suferinţei morale pe cea fizică. Asistă neputincios la degradarea lentă a propriului corp, un corp „ca un câmp de luptă străbătut dureros de tranşee.”

Guillaume de Fonclare îşi priveşte boala când cu furie, când cu o duioasă resemnare, simţind cum suferinţa îl înrudeşte, printr-o invizibilă legătură a istoriei, cu victimele războiului. Revelaţia treptată a faptului că singura cale de a se reconcilia cu sine este tocmai acceptarea corpului său îi schimbă complet perspectiva asupra întregii vieţi.

Ca o formă de rezistenţă în faţa bolii devastatoare, Fonclare este hotărât să scrie până în ultima clipă: „Scrisul mă va susţine şi mă va face să-mi scot toate măştile, mă va face să descopăr imensitatea lumilor de nebănuit care dorm înlăuntrul meu. Vreau să fiu un pod între două maluri pe care le separă un secol, ceea ce nu înseamnă că voi avea suficienţa să mă consider superior celor care nu au starea de neplăcere pe care mi-o provoacă suferinţele şi nici avantajele funcţiei mele. Nu încerc să construiesc o operă şi nici să fac literatură. Încerc să exist altfel decât aşezat în spatele unui birou, vreau să mă văd altfel decât singur, la mine acasă, plângându-mi soarta.”


From the author


Press releases

  •  

    Le Courrier Picard

    E o carte sublimă. Una dintre cele mai bune, pe care am avut bucuria să le citesc în ultimii zece ani. Îmi place când un scriitor nu trişează. - Philippe Lacoche
  •  

    De ce-aş citi?, TVR 1

    Cum să mă simt eu faţă de omul acesta?! Nu mi-a dat prin gând că a te mişca fără durere poate fi în sine un motiv de a-i mulţumi lui Dumnezeu. - Tudor Călin Zarojanu


  •  

    Omul care aduce cartea, Pro Tv

    Întrebarea lui Eugen Ionescu “De ce trebuie să murim?” îşi are ceva răspunsuri în cartea lui Guillaume de Fonclare. O carte de o demnitate a tristeţii fără margini. - Dan C. Mihailescu


  •  

    Ca la carte, TVR 1

    Cristian Tabără şi invitaţii săi Monica Dumitrescu - Hospice Casa Speranţei şi Prof. Sorin Alexandrescu analizează Prizonier în propriul corp. Emisiunea include şi un interviu cu autorul.


    Partea 1

    Partea 2

    Partea 3

    Partea 4


Bookmarks

  • „Corpul meu este o gloabă; sunt prizonier într-o gangă de cărnuri şi oase. Mă lupt ca să merg, ca să vorbesc, ca să scriu, ca să îmi mişc muşchii care mă rănesc în fiecare moment….Nu mai sunt decât un om instabil care meditează la nesfârşit, şi dacă am iubit cândva acest corp, acum îl detest. De acum înainte, el şi cu mine coabităm, şi el este cel care are ultimul cuvânt în toate. Nu m-am împăcat cu această idee decât constrâns.”


  • „Spiritul încearcă să domine corpul, chiar dacă acesta promite să-şi ia revanşa. Această luptă imbecilă te împinge până la porţile nebuniei; te parcelizezi, te împarţi în două, în trei, şi-apoi în patru; spiritul, corpul, mâinile, intestinul, diafragma; ţi-e frică, gemi, bâjbâi, te prelingi, respiri greu. Trebuie să reasamblezi toate părţile împraştiate, acceptând că suferinţa îmbracă toate formele şi că este independentă, aşa cum este foamea, invidia, mirosul şi pipăitul, spaima şi angoasa. Trebuie să înveţi că la fel eşti şi în ceea ce nu ştii despre tine însuţi, că partea asta intimă şi necunoscută va şti să se facă auzită fără ca tu să înţelegi motivaţiile acestei intervenţii tânguitoare. Trebuie să fac faţâ tuturor ofensivelor pe care le lansează corpul meu chiar împotriva mea, luptă istovitoare in care nimeni nu iese învingător. ”Mă ronţăi”, ca să-l parodiez pe Joffre. Da, mă ronţăi; sunt eu împotriva mea. Sunt un câmp de luptă, un câmp al bătăliilor pierdute.”


 
 

©2008-2013. All rights reserved, Spandugino Publishing House.