Choose language   
 
  • Conferință și lansare de carte
    11.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Facultatea de Sociologie și Asistență Socială din Bucureșt
  • Conferință și lansare de carte
    11.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Facultatea de Sociologie și Asistență Socială din Bucureșt
  • Conferință și lansare de carte
    11.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Facultatea de Sociologie și Asistență Socială din Bucureșt
  • Conferință și lansare de carte
    10.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Universitatea Națională de Arte (Bucureşti)
  • Conferință și lansare de carte
    10.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Universitatea Națională de Arte (Bucureşti)
  • Conferință și lansare de carte
    10.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Universitatea Națională de Arte (Bucureşti)
  • Conferință și lansare de carte
    08.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Librăria Șt. O. Iosif (Brașov)
  • Conferință și lansare de carte
    08.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Librăria Șt. O. Iosif (Brașov)
  • Conferință și lansare de carte
    08.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Librăria Șt. O. Iosif (Brașov)
  • Conferință și lansare de carte
    04.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Club A, București
  • Conferință și lansare de carte
    04.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Club A, București
  • Conferință și lansare de carte
    04.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Club A, București
  • Conferință și lansare de carte
    03.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Facultatea de Matematică, Universitatea din București
  • Conferință și lansare de carte
    03.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Facultatea de Matematică, Universitatea din București
  • Conferință și lansare de carte
    03.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Facultatea de Matematică, Universitatea din București

Vă aşteptăm şi pe Blogul editurii:


Newsletter


În pregătire

  • Întâlniri cu Solomon Marcus vol. 3
     de Autor colectiv
  • Biblia vitaminelor
     de Dominique Rueff
  • Fără leac
     de Pamela Weintraub
  • Bătăliile vieții
     de Luc Montagnier
  • Rani deschise 7
     de Solomon Marcus

Ne citesc



Grand Hotel Nelson, de Frédéric Vitoux

Traducător: Cristina Balmuş
Colecția: Cărţi din buzunarul dinspre inimă

Nr. pag.: 394
Format: 13,5 X 20 cm
ISBN: 978-606-8401-31-7
 
 
roman

Preţ: 25 lei

Cumpără



„Piesele s-au asamblat în fața ochilor mei: Dr. Georges Vitoux, bunicul meu, care a păstrat negative pe sticlă ale unor imagini pornografice; văduva Lambel în camera sa de hotel de pe strada Le Peletier; fratele său și practicile sale fotografice dubioase; orașul Nelson din British Columbia cu pastișa Bisericii Madeleine, fără să uităm caracterul Madeleinei pocăit și păcătos.
Dar de unde să încep? ”
Această investigație literară și aproape polițienească, această „conversație lungă și liniștită”, care duce la o libertate romantică totală, această întoarcere la o „Belle Epoque”, i-au permis lui Frédéric Vitoux să se întoarcă mai târziu la memoria sa familială - această rememorare, care te obligă să te apropii și să te detașezi pentru a te înțelege mai bine pe tine însuți.



 



Nota editurii

Continuând această frescă a personajelor marcante din viața sa, Frédéric Vitoux ilustrează, în romanul „Grand Hôtel Nelson”, o latură puternic romanțată a personalității bunicului său Georges Vitoux.
Prin publicarea în anul 2011 a romanului „Clarisse” (roman aparținând tot lui Frédéric Vitoux), editarea cărții „Grand Hôtel Nelson” a apărut ca o necesitate firească. Este adevărat că în ambele romane autorul lor mânuiește cu grație arta portretului, dar personajele valorificate duc la apariția unor situații și stări foarte diferite.
Dacă în Clarisse, cititorul era invitat într-un voiaj în lumea purităţii, a copilăriei, a prieteniei dezinteresate, a frumuseţii omului, a capacităţii lui de a se dărui celorlalţi, în „Grand Hôtel Nelson” cunoaștem o lume cu totul aparte – o „Belle Epoque” derizorie, cu „afacerişti, sectari, burghezi, vicioşi, rasişti şi iresponsabili. Masacrele Marelui Război, prăbuşirea Europei, manipularea naţionalistă a popoarelor, iată‑i avatarurile ineluctabile”. În finalul romanului, autorul se simte complet străin de această lume a bunicului său pe care o consideră insuportabilă.
Prin alegerea acestui roman în portofoliul editorial aducem cititorilor două experiențe antagonice, dar create prin aceeași artă de a naviga pe linia atât de subtilă a contingenţei dintre real şi imaginar.


Autorul despre carte


Cronică

  •  

    Evene - www.evene.fr

    Spațiu în care se dezvăluie libertatea romantică, „Grand Hotel Nelson” este o carte, „sub forma unei coversații lungi și liniștite”. Totul începe (și se termină), cu o cutie de plachete uscate, cu bromură gelatinoasă de argint - negative pornografice care au apartinut bunicului lui Frédéric Vitoux și pe care, într-o zi, el le descoperă. Această descoperire devine un pretext al autorului pentru a-l investiga pe strămoșul său, George Vitoux. Cu excepția faptului că scriitorul știe cum să manipuleze această digresiune, și își desăvârșește, astfel, arta. Apoi dinamica gândirii care permite reconcilieri consecvente și absurde, asociază cuvântul cu ideea, memoria cu emoția, reflecția cu lectura, studiul cu imaginația. Astfel, asamblează în fața ochilor noștri, unul câte unul, părțile romantice ale puzzle-ului care treptat va angaja  ficțiunea. Și întreaga Belle Epoque reînvie în acest roman, instalându-se totodată atât într-o manieră neașteptată, cât și captivantă. În spatele personajului George Vitoux pe care îl portretizează în manieră romantică, Frédéric Vitoux creează teatrul imaginar al iubirilor bunicului său. Trecând din brațele femeii chibzuite în cele ale femeii ușoare, naratorul adaptează liber educația sentimentală a lui George. Cu un mare respect pentru cuvinte, academicianul ne afundă în această comedie istorică în care îi întâlnim pe Drumont și Strinberg, unde frecventăm saloanele și unde deghizarea dezvăluie personajele. Respectul pentru cuvinte - a răscolit  genealogia în căutarea sensurilor originale și veritabile - și precizia  limbajului oferindu-ne pasaje meșteșugite, precum definiția extraordinar de frumoasă a bucuriei, această „inundare a sufletului” care este „fascinație pură”. Incontestabil, acest „Grand Hotel Nelson”, o dată parcursă lungimea de la început, este o mașinărie romantică bine stabilită, care imprimă trasee redutabile.


Semne de carte

  • „Cu barba lui căruntă şi mare, părul nu mai puţin cărunt şi tuns perie, fruntea înaltă, ochelarii sau lornioanele pe nas şi un aer studios, Georges Vitoux avea o siluetă oarecum hugoliană. Hugo patriarhul, desigur. Hugo erotomanul, de asemenea, cum sugera această colecţie de fotografii pornografice”


  • „Fantomele sunt ca vinul vechi. Se bonifică odată cu vârsta, câştigă în profunzime, în subtilitate.”


  • „Fille de joie! Această expresie – ivită din trecut, ca şi plăcile cu gelatino bromură de argint – mă face gânditor. Nu se mai foloseşte deloc. E, fără îndoială, prea aseptizată, prea conformă cu regulile bunei cuviinţe.”


  • „Poate că această pisică era santinela din umbră a secretelor, a chinurilor, temerilor şi a spiritului – aceste domenii pe care le proteja pentru Madeleine, acest teren privat dincolo de care tânăra femeie putea să se agite după bunul plac. Animalul păstra pentru ea refugiul sau grădina ei secretă. Viaţa lui Georges se schimbă din momentul acela. Puţin după întâlnirea lui cu Madeleine de la Grand Hôtel Nelson.”


  • „Georges Vitoux nu îşi rezervase niciodată timp pentru aşa ceva. Era un optimist. Viitorul îi era promisiune, iar Dumnezeu şi religiile – o idee învechită pe care secolul său glorios cu ştiinţa lui triumfătoare i au permis să o depăşească. Nu ar fi consacrat niciodată luni întregi din viaţă să se întoarcă şi să se dedice familiei lui, tatălui său născut pe vremea lui Napoleon I sau bunicului său despre care nu ştiu nimic. Tatăl meu, în schimb, îşi lua timpul să se întoarcă. Ne înţelegeam, amândoi. Ar fi trebuit chiar să ne înţelegem mai bine. Sau să ne iubim mai mult. Secolul lui a fost şi al meu. L am împărţit. Acea Belle Époque a lui Georges Vitoux mi e insuportabilă. Îmi rămâne străină. Complet străină, chiar în ciuda scânteierilor ei, a invenţiilor, a intuiţiilor, a modernismului căruia i a asigurat un teren fecund – dar ce mi pasă mie de modernismul acela! ”


 
 

©2008-2016. Toate drepturile materialelor prezentate aparţin Editurii Spandugino.