Choose language   
 
  • Conferință și lansare de carte
    11.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Facultatea de Sociologie și Asistență Socială din Bucureșt
  • Conferință și lansare de carte
    11.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Facultatea de Sociologie și Asistență Socială din Bucureșt
  • Conferință și lansare de carte
    11.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Facultatea de Sociologie și Asistență Socială din Bucureșt
  • Conferință și lansare de carte
    10.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Universitatea Națională de Arte (Bucureşti)
  • Conferință și lansare de carte
    10.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Universitatea Națională de Arte (Bucureşti)
  • Conferință și lansare de carte
    10.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Universitatea Națională de Arte (Bucureşti)
  • Conferință și lansare de carte
    08.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Librăria Șt. O. Iosif (Brașov)
  • Conferință și lansare de carte
    08.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Librăria Șt. O. Iosif (Brașov)
  • Conferință și lansare de carte
    08.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Librăria Șt. O. Iosif (Brașov)
  • Conferință și lansare de carte
    04.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Club A, București
  • Conferință și lansare de carte
    04.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Club A, București
  • Conferință și lansare de carte
    04.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Club A, București
  • Conferință și lansare de carte
    03.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Facultatea de Matematică, Universitatea din București
  • Conferință și lansare de carte
    03.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Facultatea de Matematică, Universitatea din București
  • Conferință și lansare de carte
    03.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Facultatea de Matematică, Universitatea din București

Vă aşteptăm şi pe Blogul editurii:


Newsletter


En préparation

  • Întâlniri cu Solomon Marcus vol. 3
     par Auteurs
  • Biblia vitaminelor
     par Dominique Rueff
  • Fără leac
     par Pamela Weintraub
  • Bătăliile vieții
     par Luc Montagnier
  • Rani deschise 7
     par Solomon Marcus

Ne citesc



Grand Hotel Nelson, par Frédéric Vitoux

Traducteur: Cristina Balmuş
Collection: Cărţi din buzunarul dinspre inimă

Nr. pag.: 394
Format: 13,5 X 20 cm
ISBN: 978-606-8401-31-7
 
 
roman

Prix: 25 lei

Acheter



„Piesele s-au asamblat în fața ochilor mei: Dr. Georges Vitoux, bunicul meu, care a păstrat negative pe sticlă ale unor imagini pornografice; văduva Lambel în camera sa de hotel de pe strada Le Peletier; fratele său și practicile sale fotografice dubioase; orașul Nelson din British Columbia cu pastișa Bisericii Madeleine, fără să uităm caracterul Madeleinei pocăit și păcătos.
Dar de unde să încep? ”
Această investigație literară și aproape polițienească, această „conversație lungă și liniștită”, care duce la o libertate romantică totală, această întoarcere la o „Belle Epoque”, i-au permis lui Frédéric Vitoux să se întoarcă mai târziu la memoria sa familială - această rememorare, care te obligă să te apropii și să te detașezi pentru a te înțelege mai bine pe tine însuți.



 



Note de l'éditeur

Continuând această frescă a personajelor marcante din viața sa, Frédéric Vitoux ilustrează, în romanul „Grand Hôtel Nelson”, o latură puternic romanțată a personalității bunicului său Georges Vitoux.
Prin publicarea în anul 2011 a romanului „Clarisse” (roman aparținând tot lui Frédéric Vitoux), editarea cărții „Grand Hôtel Nelson” a apărut ca o necesitate firească. Este adevărat că în ambele romane autorul lor mânuiește cu grație arta portretului, dar personajele valorificate duc la apariția unor situații și stări foarte diferite.
Dacă în Clarisse, cititorul era invitat într-un voiaj în lumea purităţii, a copilăriei, a prieteniei dezinteresate, a frumuseţii omului, a capacităţii lui de a se dărui celorlalţi, în „Grand Hôtel Nelson” cunoaștem o lume cu totul aparte – o „Belle Epoque” derizorie, cu „afacerişti, sectari, burghezi, vicioşi, rasişti şi iresponsabili. Masacrele Marelui Război, prăbuşirea Europei, manipularea naţionalistă a popoarelor, iată‑i avatarurile ineluctabile”. În finalul romanului, autorul se simte complet străin de această lume a bunicului său pe care o consideră insuportabilă.
Prin alegerea acestui roman în portofoliul editorial aducem cititorilor două experiențe antagonice, dar create prin aceeași artă de a naviga pe linia atât de subtilă a contingenţei dintre real şi imaginar.


L'auteur affirme


Presse

  •  

    Evene - www.evene.fr

    Espace où se dévoile la liberté romanesque, „Grand Hôtel Nelson” est un livre ”en forme de longue et tranquille conversation”. Tout débute (et finit) par une boîte de plaques sèches au gélatino-bromure d’argent - des négatifs pornographiques ayant appartenu au grand-père de Frédéric Vitoux et qu’un jour, il découvre. La trouvaille ressemble d’abord à un simple prétexte de l’auteur pour enquêter sur son ancêtre, Georges Vitoux. Sauf que l’écrivain sait manier la digression, et qu’il en fait même son art. Suivant le mouvement de la pensée qui permet des rapprochements saugrenus et cohérents, il associe l’idée au mot, le souvenir à l’émotion, la réflexion à la lecture, l’enquête à l’imagination. Il rassemble ainsi sous nos yeux, une par une, les pièces romanesques du puzzle qui peu à peu vont enclencher la fiction. Et c’est toute la Belle Epoque qu’il ressuscite, dans ce roman qui s’installe de manière aussi inattendue que captivante. Derrière la figure de Georges Vitoux dont il tire un portrait romanesque, Frédéric Vitoux dresse le théâtre imaginaire des amours de son aïeul. Passant des bras de la femme mûre à ceux de la femme légère, le narrateur adapte librement l’éducation sentimentale de Georges. C’est avec un grand respect des mots que l’académicien nous plonge dans cette comédie historique où l'on croise Drumont et Strinberg, où l'on fréquente les salons et où le déguisement met à nu les personnages. Respect des mots - dont il fouille la généalogie à la recherche de leur sens originel et véritable - et précision du langage qui nous offrent d’habiles passages, comme la très belle définition de la joie, cette „inondation de l’âme” qui est „pur émerveillement”. Résolument, ce „Grand Hôtel Nelson”, une fois passées les longueurs du début, est une machine romanesque bien rodée, qui empreinte des trajets redoutables.


Signets

  • „Cu barba lui căruntă şi mare, părul nu mai puţin cărunt şi tuns perie, fruntea înaltă, ochelarii sau lornioanele pe nas şi un aer studios, Georges Vitoux avea o siluetă oarecum hugoliană. Hugo patriarhul, desigur. Hugo erotomanul, de asemenea, cum sugera această colecţie de fotografii pornografice”


  • „Fantomele sunt ca vinul vechi. Se bonifică odată cu vârsta, câştigă în profunzime, în subtilitate.”


  • „Fille de joie! Această expresie – ivită din trecut, ca şi plăcile cu gelatino bromură de argint – mă face gânditor. Nu se mai foloseşte deloc. E, fără îndoială, prea aseptizată, prea conformă cu regulile bunei cuviinţe.”


  • „Poate că această pisică era santinela din umbră a secretelor, a chinurilor, temerilor şi a spiritului – aceste domenii pe care le proteja pentru Madeleine, acest teren privat dincolo de care tânăra femeie putea să se agite după bunul plac. Animalul păstra pentru ea refugiul sau grădina ei secretă. Viaţa lui Georges se schimbă din momentul acela. Puţin după întâlnirea lui cu Madeleine de la Grand Hôtel Nelson.”


  • „Georges Vitoux nu îşi rezervase niciodată timp pentru aşa ceva. Era un optimist. Viitorul îi era promisiune, iar Dumnezeu şi religiile – o idee învechită pe care secolul său glorios cu ştiinţa lui triumfătoare i au permis să o depăşească. Nu ar fi consacrat niciodată luni întregi din viaţă să se întoarcă şi să se dedice familiei lui, tatălui său născut pe vremea lui Napoleon I sau bunicului său despre care nu ştiu nimic. Tatăl meu, în schimb, îşi lua timpul să se întoarcă. Ne înţelegeam, amândoi. Ar fi trebuit chiar să ne înţelegem mai bine. Sau să ne iubim mai mult. Secolul lui a fost şi al meu. L am împărţit. Acea Belle Époque a lui Georges Vitoux mi e insuportabilă. Îmi rămâne străină. Complet străină, chiar în ciuda scânteierilor ei, a invenţiilor, a intuiţiilor, a modernismului căruia i a asigurat un teren fecund – dar ce mi pasă mie de modernismul acela! ”


 
 

©2008-2013. Toutes les droits résérvés, Les éditions Spandugino.