Choose language   
 
  • Conferință și lansare de carte
    11.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Facultatea de Sociologie și Asistență Socială din Bucureșt
  • Conferință și lansare de carte
    11.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Facultatea de Sociologie și Asistență Socială din Bucureșt
  • Conferință și lansare de carte
    11.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Facultatea de Sociologie și Asistență Socială din Bucureșt
  • Conferință și lansare de carte
    10.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Universitatea Națională de Arte (Bucureşti)
  • Conferință și lansare de carte
    10.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Universitatea Națională de Arte (Bucureşti)
  • Conferință și lansare de carte
    10.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Universitatea Națională de Arte (Bucureşti)
  • Conferință și lansare de carte
    08.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Librăria Șt. O. Iosif (Brașov)
  • Conferință și lansare de carte
    08.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Librăria Șt. O. Iosif (Brașov)
  • Conferință și lansare de carte
    08.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Librăria Șt. O. Iosif (Brașov)
  • Conferință și lansare de carte
    04.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Club A, București
  • Conferință și lansare de carte
    04.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Club A, București
  • Conferință și lansare de carte
    04.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Club A, București
  • Conferință și lansare de carte
    03.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Facultatea de Matematică, Universitatea din București
  • Conferință și lansare de carte
    03.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Facultatea de Matematică, Universitatea din București
  • Conferință și lansare de carte
    03.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Facultatea de Matematică, Universitatea din București

Vă aşteptăm şi pe Blogul editurii:


Newsletter


In preparation

  • Întâlniri cu Solomon Marcus vol. 3
     by Authors
  • Biblia vitaminelor
     by Dominique Rueff
  • Fără leac
     by Pamela Weintraub
  • Bătăliile vieții
     by Luc Montagnier
  • Rani deschise 7
     by Solomon Marcus

Ne citesc



The Journey to Jerusalem, by Geneviève Duboscq

Translator: Mala Bărbulescu
Collection: Cărţi din buzunarul dinspre inimă

Nr. pag.: 550
Format: 13,5x20 cm
ISBN: 978-606-92895-1-8
 
 
roman

Price: 0 lei

Stoc epuizat



Drumul spre Ierusalim este jurnalul călătoriei întreprinse de  Genevieve Dubosq ca semn al recunoştinţei. În ciuda invalidității de care suferă, ea pleacă la 13 iulie 1965 din Normandia (Havre) până la Ierusalim, traversând Franţa, Elveţia, Iugoslavia, Bulgaria, Turcia, Asia Mică, cu un măgar (Bijou) drept tovarăş. În patru luni a parcurs 5900 de kilometri, sosind la Ierusalim la 30 octombrie. Totul pentru o promisiune.


 



Publisher's note

Ce fel de eveniment este necesar pentru a ne schimba radical şi definitiv viaţa? La această întrebare esenţială încearcă să răspundă Drumul spre Ierusalim, tulburătoare carte ce retrasează experienţa unică a autoarei sale, Geneviève Duboscq, care va parcurge pe jos distanţa dintre Normandia natală şi Ţara Sfântă pentru a-i mulţumi lui Dumnezeu, Marelui Patron, cum îl numeşte ea, de a-l fi salvat de la moarte pe Noël, copilul ei, născut în noaptea de Crăciun.

Pornind la drum însoţită de un măgăruş, Geneviève va traversa, în trei luni, Franţa, Elveţia, Iugoslavia, Bulgaria, Turcia, parcurgând 4100 de kilometri. Ultimii 1800 de kilometri îi va face cu autobuzul din cauza iernii care o împiedică să treacă vârful Taurus, ajungând la 30 octombrie 1965 la Ierusalim.

Aceşti 1800 de kilometri îi va face însă pe jos la întoarcerea în Franţa, cu ocazia a două pelerinaje.  În felul acesta, ea ţine să-şi îndeplinească în totalitate promisiunea făcută.

Pe tot parcursul acestei lungi călătorii, Geneviève se descoperă cititorului cu sinceritate, cu umor, lăsând să transpară toate momentele ei de bucurie, dar şi de îndoială, uneori de descurajare pe care le trăieşte cu intensitate.

Această carte atât de vie, de alertă, este scrisă ca un jurnal de călătorie în care oamenii întâlniţi devin adevărate personaje, în situaţii şi locuri atât de diferite, după felul ţărilor pe care le străbate.

În aceeaşi măsură însă, romanul ridică în mod discret vălul sufletesc al fiinţei autoarei care trăieşte o adevărată experienţă de convertire interioară, secretă şi intimă care îi întăreşte definitiv credinţa în Dumnezeu.

Exemplul Genevièvei este atât de unic, încât am putea să-l propunem, fără ezitare, ca model de trăire contemporanilor noştri.

Dan Burcea, coordonator colecţie.


From the author

Stéphania Troszezynski - fiica autoarei:

Aveam şapte ani când, după câţiva ani de pregătiri febrile, Geneviève Duboscq s-a lansat, în sfârşit, în incredibila ei aventură pe drumul spre Ierusalim, părăsind Normandia sa natală şi lăsându-ne – pe fraţii mei şi pe mine – în buna grijă a unor religioase de la Dieppe.
Îmi amintesc încă de tăcerea care a precedat despărţirea noastră în pragul acestei instituţii, privirea ei plină de încredere era însă pentru noi garanţia că totul avea să se petreacă foarte bine.
Mai târziu, am aflat că această siguranţă pe care o puteam citi în ochii ei ascundea un sens care va rămâne totdeauna misterios pentru mine: acela de a se abandona în întregime voinţei lui Dumnezeu.
Cum să o descriu pe Geneviève?
Lectorul va putea să o descopere în paginile acestei istorisiri, tradusă aici în limba română. Această carte bulversantă ridică voalul de pe secretele cele mai intime ale personalităţii ei şi lasă să se întrevadă în acelaşi timp o femeie fermă, cu o voinţă inebranlabilă şi cu un suflet plin de sensibilitate, de compasiune şi însetat de justiţie.
Toată viaţa, a fost în dialog cu Marele ei Patron. Aceste conversaţii erau simple, cererile ei, clare: ea urma să se supună, Dumnezeu trebuia să se ocupe de restul. Toată viaţa ei a fost un fiat în faţa voinţei lui Dumnezeu. 
Este ea, pentru aceasta, o sfântă, o femeie curajoasă sau o aventurieră urmând un vis imposibil?
Învăţământul cel mai profund pe care ni-l transmite Geneviève în această carte este respectul faţă de cuvântul dat, mai ales atunci când el se adresează lui Dumnezeu, şi forţa graţiei divine, capabilă de a ne copleşi cu darurile sale. 
Atunci, cine este această Geneviève plină de energie, de voioşie, gata să-i reconforteze pe ceilalţi, să-i susţină prin rugăciune, dar, în acelaşi timp, sensibilă, asaltată de îndoieli, de interogaţii uneori fără răspuns?
După atâţia ani, sunt incapabilă să răspund la toate întrebările pe care unii cititori ar putea să şi le pună la sfârşitul lecturii acestei cărţi.
De ce?
Explicaţia este foarte simplă – această unică şi incredibilă Geneviève nu este alta decât mama mea – şi o mamă nu se descrie, ea se păstrează în locul cel mai intim şi mai sigur al inimii.  
Stéphania Troszezynski
28 martie 2011
CHEMERE LE ROI
Franţa


Press releases

  •  

    Observator Cultural – Geneviève Duboscq sau despre pudoarea nemăsurii

    "Dumnezeul meu, eşti prietenul meu din totdeauna. Tu m-ai ajutat să înving atâtea şi atâtea încercări. Voi face tot ce vrei, dar, te rog, lasă-mi copilaşul… Dacă mi-l laşi, sunt în stare să merg până la Ierusalim pe jos drept mulţumire!"
    Iată traseul acestei călătorii după carnetul de călătorie al Genevièvei: "De la Paris, pe şoseaua naţională 19 până la Basel. Elveţia pe la Zürich, Chur. Pasul Albula, Pasul Ofen, intrarea în Italia prin trecătoarea de la Tubre. Merano, Bolzano, Trento, Udine şi Gorizia, oraşul frontieră cu Iugoslavia. Apoi Ljubljana, Zagreb, Belgrad, Niş, Sofia, Plovdiv, Edirne în Turcia… Istanbul, Ankara, Iskanderun, Lattakia, Damasc, Beirut şi Ierusalim..." - Dan Burcea
  •  

    France Soir

    Acest document excepţional vorbeşte despre împlinirea promisiunii neobișnuite pe care Geneviève Duboscq o face în momentul în care cel de-al şaselea copil al ei, condamnat de medici, revine în mod miraculos la viaţă. Ea jură că va merge pe jos până la Ierusalim, deşi ştie că va suferi un adevărat martir din cauza rănilor grave pe care le-a suferit cu mult timp în urmă.

Bookmarks

  • „Dumnezeul meu, eşti prietenul meu din totdeauna. Tu m-ai ajutat să înving atâtea şi atâtea încercări. Voi face tot ce vrei, dar, te rog, lasă-mi copilaşul… Dacă mi-l laşi, sunt în stare să merg până la Ierusalim pe jos drept mulţumire!”


  • „Iată traseul acestei călătorii după carnetul de călătorie al Genevièvei: „De la Paris, pe şoseaua naţională 19 până la Basel. Elveţia pe la Zürich, Chur. Pasul Albula, Pasul Ofen, intrarea în Italia prin trecătoarea de la Tubre. Merano, Bolzano, Trento, Udine şi Gorizia, oraşul frontieră cu Iugoslavia. Apoi Ljubljana, Zagreb, Belgrad, Niş, Sofia, Plovdiv, Edirne în Turcia… Istanbul, Ankara, Iskanderun, Lattakia, Damasc, Beirut şi Ierusalim.”


  • „Oricât ar fi starea de degradare mentală sau fizică în care ne aflăm, putem să o scoatem întotdeauna la capăt. De câte ori am putut să verific acest lucru! E suficient de a fi pregătit să asculţi… Numai că eu cred, vai, că Dumnezeu e şi el de o mare timiditate căci, dacă nu ne plecăm urechea cu atenţie spre această mică voce interioară, riscăm să trecem pe lângă lucruri mari şi frumoase…”


  • „Credinţa mea în Dumnezeu este imensă. E o credinţă cât se poate de simplă, de concretă, o credinţă care face din Dumnezeu Prietenul meu de fiecare zi, bună sau rea. Prietenul fidel pe care poţi conta. Am început să mă rog : "Dumnezeul meu, eşti prietenul meu dintotdeauna. Tu m-ai ajutat să înving atâtea şi atâtea încercări. Voi face tot ce vrei, dar, te rog, lasă-mi copilaşul… Dacă mi-l laşi, sunt în stare să merg până la Ierusalim pe jos drept mulţumire!”


  • „A amâna o problemă nu înseamnă a o rezolva, ştiu asta. Totuşi, trebuie să fac un vid în mintea mea şi să amân pentru mai târziu necesitatea de a vedea clar în mine. Trebuie să las să treacă un pic de timp. O zi sau două, una nu este de ajuns! O lună sau două? Nu, e prea mult! Atunci? Ai înţeles, doamna „pelerină”? Există poveri ale spiritului cum există cele ale corpului, trebuie să ştii să le dai jos un moment, chit a le relua mai târziu, când starea generală este mai bună, emoţia calmată, capul mai limpede.”


  • „Vreau să alung melancolia pe care o simt apărând într-un colţ al inimii, să mă mişc, să mă deplasez, să privesc până la capăt, până la ultimul minut, să măresc şi mai mult capitalul meu de amintiri, de imagini de prietenie, de râsete. Pierrot mă duce într-o frumoasă plimbare până la Saint-Jean d’Acre. Împreună vizităm înaltele locuri altădată construite de cruciaţi… Ultima seară pe acest pământ, atât de scump inimii mele. Adio, Palestina mea… Adu-ţi aminte… Te iubesc…”


 
 

©2008-2013. All rights reserved, Spandugino Publishing House.