Choose language   
 
  • Conferință și lansare de carte
    11.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Facultatea de Sociologie și Asistență Socială din Bucureșt
  • Conferință și lansare de carte
    11.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Facultatea de Sociologie și Asistență Socială din Bucureșt
  • Conferință și lansare de carte
    11.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Facultatea de Sociologie și Asistență Socială din Bucureșt
  • Conferință și lansare de carte
    10.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Universitatea Națională de Arte (Bucureşti)
  • Conferință și lansare de carte
    10.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Universitatea Națională de Arte (Bucureşti)
  • Conferință și lansare de carte
    10.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Universitatea Națională de Arte (Bucureşti)
  • Conferință și lansare de carte
    08.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Librăria Șt. O. Iosif (Brașov)
  • Conferință și lansare de carte
    08.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Librăria Șt. O. Iosif (Brașov)
  • Conferință și lansare de carte
    08.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Librăria Șt. O. Iosif (Brașov)
  • Conferință și lansare de carte
    04.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Club A, București
  • Conferință și lansare de carte
    04.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Club A, București
  • Conferință și lansare de carte
    04.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Club A, București
  • Conferință și lansare de carte
    03.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Facultatea de Matematică, Universitatea din București
  • Conferință și lansare de carte
    03.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Facultatea de Matematică, Universitatea din București
  • Conferință și lansare de carte
    03.02.2016
    Civilizația Analfabetismului de Mihai Nadin
    Facultatea de Matematică, Universitatea din București

Vă aşteptăm şi pe Blogul editurii:


Newsletter


En préparation

  • Întâlniri cu Solomon Marcus vol. 3
     par Auteurs
  • Biblia vitaminelor
     par Dominique Rueff
  • Fără leac
     par Pamela Weintraub
  • Bătăliile vieții
     par Luc Montagnier
  • Rani deschise 7
     par Solomon Marcus

Ne citesc



Clarisse, par Frédéric Vitoux

Traducteur: Cristina Balmuş
Collection: Cărţi din buzunarul dinspre inimă

Nr. pag.: 299
Format: 13,5x20 cm
ISBN: 978-606-92895-0-1
 
 
roman

Prix: 25 lei

Acheter



Il arrive rarement qu’un roman fasse appel à autant d’élégance et de maîtrise artistique pour réussir à fixer si profondément ses racines dans le terreau l’éternité de la mémoire, utilisant avec une force extraordinaire l’art de naviguer sur la ligne si subtile de la contingence entre le réel et l’imaginaire.

 

Retraçant l’histoire de trois générations de la lignée Vitoux, l’auteur met au centre de sa narration le visage lumineux de Clarisse, personnage qui donne le nom du roman.

Si, à l’origine, sa présence semble pesante, au fil du livre son dévouement deviendra de plus en plus profond, en se transformant, si l’on peut dire, en dévotion.

 

Le roman manie avec grâce l’art du portrait, de l’évocation, dans un style épuré, de l’image discrète, mystérieuse de cette femme capable d’un vrai amour, d’un amour infini qu’elle définit elle-même : « Je ne sais pas aime, je sais adorer ».

 

Clarisse devient ainsi ce personnage unique, difficilement explicable par de simples mots : « Quand je repense à ces années de mon enfance, voilà sans doute ce qui me paraît le plus surprenant : cette incapacité ou ce renoncement à expliquer Clarisse. Elle ne correspondait à aucun modèle, à aucune image ressemblante, à aucun rôle que d’autres, par analogie, auraient pu tenir. Ni à une tante, ni à une grand-mère, donc, ni à une vieille domestique de famille, ni encore à une parente pauvre recueillie chez soi. Et ce qu’il y a de plus curieux, c’est que mes amis comme les intimes de ma famille acceptèrent eux aussi Clarisse comme un fait acquis, un phénomène qu’ils ne cherchèrent pas davantage à comprendre, comme si la tâche s’avérait  impossible. Ce mystère ne les préoccupait pas ».

 

Le roman Clarisse propose, avant tout, un voyage dans le monde de la pureté, de l’enfance, de l’amitié désintéressée, de la beauté de l’homme, de sa capacité de se donner aux autres.

 

Un livre hagiographique, donc, où l’ombre de sa véritable inspiratrice, sainte Claire d’Assise, ne se tient jamais trop loin.

 

Dan Burcea



 



Note de l'éditeur

Rareori se întâmplă ca un roman să folosească atâta eleganţă şi măiestrie artistică pentru a reuşi să-şi fixeze atât de profund rădăcinile în pământul eternității memoriei, folosind cu o extraordinară forţă arta de a naviga pe linia atât de subtilă a contingenţei dintre real şi imaginar.

Retrasând istoria a trei generaţii ale familiei Vitoux, autorul aşază în centrul naraţiunii figura luminoasă a Clarissei, personaj care dă şi titlul romanului. Dacă la început prezenţa ei pare să fie sufocantă, pe parcursul cărţii devotamentul ei devine însă din ce în ce mai profund, transformându-se, am putea spune, în devoţiune.

Romanul mânuieşte cu graţie arta portretului, a evocării într-un stil epurat a chipului discret, misterios al acestei femei capabile de o iubire adevărată, infinită, pe care singură o defineşte: „Eu nu ştiu să iubesc, ştiu să ador".

Clarisse devine astfel acel personaj unic, dificil de descris în cuvinte simple: „Când mă gândesc la aceşti ani din copilăria mea, iată ce mi se pare, fără îndoială, lucrul cel mai surprinzător: această incapacitate sau această renunţare la a o mai explica pe Clarisse. Ea nu corespundea niciunui model, niciunei imagini asemănătoare, niciunui rol pe care alţii, prin analogie, l-ar fi putut juca. Nu era, prin urmare, nici mătuşă, nici bunică, nici vreo veche servitoare de-a familiei, nici vreo rudă săracă primită la ei. Iar ceea ce e şi mai curios e faptul că prietenii mei, ca şi apropiaţii familiei, o acceptară şi ei pe Clarisse ca pe un fapt incontestabil, ca pe un fenomen pe care nu mai căutară să-l înţeleagă, de parcă această misiune se dovedea imposibilă. Acest mister nu îi preocupa".

Romanul Clarisse propune înainte de toate cititorilor un voiaj în lumea purităţii, a copilăriei, a prieteniei dezinteresate, a frumuseţii omului, a capacităţii lui de a se dărui celorlalţi. O carte hagiografică, deci, în care umbra adevăratei ei inspiratoare, sfânta Chiara d'Assisi, nu este niciodată departe.

Dan Burcea, coordonator colecţie.


L'auteur affirme


Presse

  •  

    Tango – interviu cu Frédéric Vitoux

    Numeroşi critici literari au subliniat adesea latura mea „feminină”, deoarece, în ochii lor, alunecam convingător în sensibilitatea eroinelor mele, străduindu-mă să înţeleg sau să trăiesc ceea ce ele simţeau.

Signets

  • „Vreau să o iau pe Clarisse drept martoră, ca martoră a mea – acea Clarisse pe care o văd, pe care o reinventez, ale cărei imagini şi prezenţe le suprapun, acea Clarisse căreia îi aduc un omagiu prin intermediul acestor rânduri şi care, la ani de zile de la moartea ei, îmi provoacă şi acum un sentiment de fericire – o bucurie obţinută cu greu, poate, şi care trebuie meritată, dar există oare bucurii pe care să le obţii uşor?”


  • „Legendele se povestesc, sunt inaccesibile, se reinventează, ne scapă întotdeauna. Legendele sunt întocmai ceea ce nu reuşim să ne imaginăm în sensul literal al termenului, ceea ce nu are legătură cu prezentul şi nu revine asupra lui, ceea ce rămâne la distanţă, ceea ce memoria nu poate simplifica, ceea ce documentele istorice irefutabile nu prezintă şi nici nu reprezintă în faţa ochilor noştri, cu urme care, în fond, rămân vagi, anecdotele îndoielnice.”


  • „Când mă gândesc la aceşti ani din copilăria mea, iată ce mi se pare, fără îndoială, lucrul cel mai surprinzător: această incapacitate sau această renunţare la a o mai explica pe Clarisse. Ea nu corespundea niciunui model, niciunei imagini asemănătoare, niciunui rol pe care alţii, prin analogie, l-ar fi putut juca. […] Clarisse ne liniştea. Era punctul de sprijin al copilăriei noastre. Un far ce-şi revărsa asupra noastră bunătatea.”


  • „Pentru noi, Clarisse fu întotdeauna vizibilă. Întotdeauna luminoasă şi edificatoare. Întotdeauna indiscutabilă. Nu ne îndoim de un far, nu contestăm precizia poziţiei lui, nici serviciile pe care le prestează. Acesta iluminează, şi cu asta am spus tot. Furtunile se pot dezlănţui în jurul lui, însă el rezistă, ştim că va face faţă, că este ridicat pe piatră sau pe absolut, că este de nebănuit.”


 
 

©2008-2013. Toutes les droits résérvés, Les éditions Spandugino.