Solomon Marcus

Una dintre temele care revin în aceste ample discuţii este calitatea manualelor care poartă în mare măsură răspunderea ruperii legăturilor umane dintre profesor şi elev, transformându-se în nişte chingi care interzic, prin insuficienţa marjei de libertate, funcţionarea bunului simţ şi a creativităţii. Am fost impresionată de faptul că, în această privinţă, comentatorii profesorului erau chiar mai radicali decât el, ajungându-se până la propunerea desfiinţării manualelor, pentru a nu mai împiedica adevărata comunicare, dacă nu sunt în stare să o ajute să se producă. Şi chiar dacă nu se va merge niciodată atât de departe, profesorii – şi mai ales superiorii lor – trebuie convinşi că nu sunt obligaţi să se cramponeze de manual şi de norme pedagogice înguste şi anchilozate; că regulile ţinerii unei ore nu trebuie să fie gratiile unei cuşti în care să-şi propună să introducă elevii; că ştiinţa pedagogiei este cu atât mai eficientă, cu cât este în stare să devină o artă, arta întâlnirii la mijlocul drumului dintre profesor şi elev în bucuria de a învăţa, în sensul tranzitiv şi intranzitiv al verbului.

„Cartea include dezbaterile pe care le-am avut cu oameni ai şcolii în anii 2009 şi 2010 şi exprimă pariul meu educaţional, pentru care am primit în octombrie 2009 Premiul LYKEION al Alianţei Colegiilor Centenare.”

Solomon Marcus

“„Ce se întâmplă cu limba română în condițiile integrării europene și ale globalizării de toate felurile, economice, financiare, politice comunicaționale, informaționale, computaționale, cognitive și culturale? Iată prima întrebare care ne preocupă și la care începem prin a ne referi la aventura noastră personal cu limba română. Dar ne preocupă și alte probleme, cum ar fi: rămâne limba română numai un instrument de comunicare practică sau reușim s-o salvăm și s-o transmitem noilor generații în toată splendoarea ei culturală și spirituală, cu tot trecutul ei glorios? Cum să facem față ofensivei vulgarului care se manifestă în practica lingvistică de fiecare zi, pe stradă și în mass-media (televiziunea și internetul sunt deopotrivă contaminate de acest flagel) ca urmare a propagării fenomenelor de incultură și semianalfabetism, consecință a eșecului educațional?”

Solomon Marcus

„Copil fiind, sufeream dacă, ieşind din casă, nu întâlneam, pe uliţa care şi azi se cheamă strada Iernii, alţi copii. Începeam a-i striga, chemându-i la joacă. Apăreau imediat pe la ferestre, de prin curţi, bucuroşi şi ei de chemarea mea, pentru înălţarea unui zmeu sau pentru un joc de-a v-ați ascuns. Această nevoie de fiinţe umane cu care să avem o senzaţie de a fi împreună într-un anume joc s-a păstrat pe tot parcursul vieţii, dar semnificaţia lui împreună s-ametamorfozat și s-a îmbogăţit mereu, jocul a fost mereu altul. Nevoia de oameni care la rândul lor să aibă nevoie de noi ne ajută să dăm un sens vieţii.”

Solomon Marcus

În clipa când s-a pus problema discutării noilor planuri-cadru și latina a fost eliminată din curriculum, Solomon Marcus s-a implicat în susținerea păstrării acestei discipline de studiu la gimnaziu, motivând că este extrem de important ca toți elevii din școala românească să știe de unde vine poporul căruia îi aparțin și limba pe care ei o vorbesc. Acest aspect fundamental de cultură identitară devine, în procesul de învățare, decisiv pentru legarea domeniilor cunoașterii, așa cum le-a structurat școala, în arii curriculare, asigurând înțelegerea limbii materne și a limbilor străine, dar și elemente din sfera altor discipline, în manieră transdisciplinară. De fapt, Solomon Marcus a considerat că această disciplină de studiu este una cu un mare potențial de a deschide perspectiva transdisciplinară în procesul de învățare, având un rol integrator. Latina are nu doar o componentă comunicativă, ci și una culturală, acționând în multiple puncte nevralgice ale sistemului de educație actual, dar în primul rând fiind o punte solidă în abordarea transdisciplinară a cunoașterii.

Conf. univ. dr. Mina-Maria Rusu

„Profesorul Solomon Marcus a lăsat în urma sa o operă imensă, întinsă pe multe decenii, prinsă în sute de articole de specialitate și mii de intervenții în presă și acoperind mai multe domenii – (analiză) matematică, lingvistică (matematică), poetică (matematică), informatică, semiotică, istoria și filosofia științei, aplicații ale matematicii și informaticii, educație etc.

Volumele de față încearcă să contureze o imagine a contribuțiilor profesorului Solomon Marcus la informatică – de la automate și limbaje formale, din primii lor ani de dezvoltare, la bioinformatică, direcție de cercetare în plină creștere la vremea noastră. Împreună cu bibliografiile de la sfârșitul volumului al doilea (lista tuturor articolelor de informatică și lista tuturor cărților la care Solomon Marcus este autor, coautor sau editor), aceste volume arată cât de mult îi datorează informatica (teoretică, dar nu numai) românească. Sunt încredințat că, în acest fel, cititorul va aprecia încă o dată acest lucru – eventual se va apropia de numeroasele probleme deschise care au fost formulate în aceste lucrări, multe nerezolvate complet sau chiar neabordate încă.”  Gheorghe Păun (editor)

Profesor desăvârșit, contagios, cu numeroși cercetători care se revendică a-i fi discipoli, din România până în Japonia și până în Canada, Solomon Marcus a introdus un ordin de mărime special în matematica românească, prin productivitate și ca impact (citări, continuări), dar impune și un nou ordin de mărime în ceea ce privește perenitatea operei sale. Pentru informaticieni, volumele de față sunt o dovadă și o provocare la a-l citi, reciti și continua.” Gheorghe Păun (editor)

 „Cuprinse într-un interval de aproape 40 de ani (1973-2011), scrierile de faţă exprimă reacţiile mele la evenimente cu care am fost contemporan sau la istorie şi la lecturi deosebite.”

Solomon Marcus