Paul Ricoeur

Paul Ricouer

Paul Ricoeur (1913–2005) este unul dintre cei mai importanți filosofi ai secolului XX, care a purtat de-a lungul operei sale, discutată şi tradusă în toată lumea, un dialog profund cu ştiințele umaniste. Printre temele sale predilecte de reflecție, dezvoltate în cadrul unei antropologii filosofice, se numără textul şi acțiunea, identitatea narativă, răul, sinele şi istoria. În primele sale lucrări, caută să surprindă, cu ajutorul metodei fenomenologice, raportul dintre voluntar și involuntar, de-a lungul unor fenomene ce țin de sfera practică a subiectului: proiectul, acțiunea, emoția, deprinderea. Se interesează apoi de raportul dintre subiect și limbaj și acordă analize extinse unor fenomene precum simbolul, metafora, povestirea, tematizând trăsătura lor comună: inovația semantică. Propune o teorie cuprinzătoare a subiectului, trasând mai întâi o diferență între două tipuri de identitate personală: cea invariabilă (de tipul formulei genetice, amprentelor) și cea care este menținută, în ciuda schimbărilor (ca în cazul promisiunii). O fenomenologie a omului capabil vine în completare, printr-o chestionare a capacităților și vulnerabilităților noastre fundamentale, manifeste în faptul nostru de a trăi laolaltă. Are o contribuție esențială la menținerea unui dialog intens între istorici și filosofi, prin poetica narativității elaborată în trilogia Timp și povestire și reflecția amplă asupra condiției istorice, desfășurată în lucrarea Memoria, istoria, uitarea.


Cărţile autorului:

  • Sinele ca un altul
  • În viață până la moarte
  • Filosofie, etică și politică
27,00 RON

Convorbirile reunite în acest volum țin de o perioadă în care Ricoeur crede că e posibil să se facă din nou auzit în Franța. Iar ceea ce se face auzit nu este „moderația” sau „ecumenismul” care au fost de atâtea ori „reproșate” filosofului, ci metoda pe care o aplică fiecăreia dintre intervențiile sale. Una dintre caracteristicile gândirii lui Ricoeur este aceea de a nu separa studiul unei probleme (voința, interpretarea, acțiunea, timpul) de întrebările legate de metodă. Nu există o separație între ceea ce face filosofia și reflecția despre ceea ce ea poate să facă.

Michaël Fœssel

În opinia mea, noțiunea de om capabil este una centrală, pentru că ea îmi permite să reunesc, pe de o parte, ceea ce aș putea numi o antropologie – un fel de descriere generală a ce înseamnă a fi om – și, de cealaltă parte, o morală, în măsura în care omul este în mod esențial demn de respect, atâta timp cât disting în el capacitatea de a fi el însuși. Din acest punct de vedere, aș adopta ca primă maximă a acțiunii mele următoarea formulare: orice altă viață, prin capacitățile sale, este la fel de importantă ca a mea. În plus, ceea ce constituie umanitatea omului, ceea ce îl face demn de respect, nu poate fi determinat doar din punct de vedere moral, ci și politic, cetatea devenind astfel mediul în care capacitățile umane pot fi dezvoltate.

Paul Ricœur
20,00 RON

Cum să încetezi vreodată de a te recompune, de a căuta să arăți „cine” eşti, de a-ți mobiliza puterile, amintirile, dorința, în ceea ce [Paul Ricoeur] numeşte „insolența” unei pofte de a trăi care câteodată este o luptă, o agonie, dar care nu e mai puțin una dintre formele profunde ale acestei lipse de griji pe care o numeşte aici bună dispoziţie? Și cum, aproape în același timp, să accepți să lași locul unui alt sine pe care nu-l cunoști, a altora diferiți de tine, cum să accepți să te faci nevăzut în fața celorlalți, în această lipsă de grijă, în această detașare de sine care ar fi cealaltă formă fundamentală a bunei dispoziții?

Olivier Abel

În momentul sărbătoririi celor 90 de ani ai săi, [Paul Ricoeur] spunea celor câtorva prieteni adunați la un loc: „Există simpla fericire de a fi încă în viață și, mai mult decât orice, iubirea de viață, împărtășită cu cei pe care-i iubesc, atâta vreme cât îmi este dată. Viața, nu este oare ea darul inaugural?”

Catherine Goldenstein
29,25 RON
45,00 RON -35%
Stoc epuizat

Scrisă de Paul Ricoeur la venerabila varstă de 77 de ani şi publicată în Franţa în 1990, lucrarea Sinele ca un altul poartă în mod inconfundabil toate semnele unei maturităţi intelectuale depline şi concentrează bogăţia unui parcurs filosofic exemplar care, de-a lungul unui secol traversat de diverse mode intelectuale, a reuşit să dezvolte o adevărată şcoală de gandire – hermeneutica filosofică.

Pentru cititorul roman care a avut ocazia să se familiarizeze încă din 1984 cu diverse traduceri ale lucrărilor lui Ricoeur (începând cu Metafora vie, trecand prin volumul de eseuri De la text la acţiune şi încheind cu Memoria, istoria, uitarea – pentru a fixa câteva repere esenţiale), Sinele ca un altul nu este doar o piesă care lipsea din portretul în mozaic al acestei gândiri de o curiozitate debordantă, aflată în dialog constant cu mai toate ştiinţele umaniste, ci însăşi cheia de boltă care dă sens intregului.

Paul Marinescu