Mihai Zamfir

Mihai Zamfir

Mihai Zamfir este absolvent al Facultății de Filologie a Universității din București, promoția 1962, secția română-portugheză. A fost discipolul profesorului Tudor Vianu, în studenție participând la ședințele Cercului de stilistică, înființat și condus de profesorul Vianu. În perioada 1966-1967 urmează un stagiu de specializare în Franța, la Universitatea din Nisa, sub îndrumarea profesorului Pierre Guiraud. În 1967 revine în România și își va susține doctoratul în iulie 1970, cu teza Proza poetică românească în secolul al XIX-lea (coordonată de profesorul Șerban Cioculescu), devenind doctor în litere. Este specialist în stilistică, istorie literară și literatură comparată și traducător din limba portugheză.

Începe activitatea didactică în 1962, după absolvirea facultății. În 1975 înființează secția de limba și literatura portugheză de la Universitatea București. Pe lângă activitatea didactică din țară, colaborează și cu universități din țările de limbă portugheză: între 1972-1975 este profesor auxiliar la Universitatea din Lisabona, iar după 1989 este profesor invitat la Lisabona (1990-1993) și Brasilia (1995).

În perioada 1970-1972 este consilier în Ministerul Învățământului. După Revoluția din decembrie 1989, în perioada 1990-1993 deține funcția de subsecretar de stat în Ministerul Educației și Cercetării. În perioada noiembrie 1997 – mai 2001 este ambasador al României în Portugalia. Din 2007, este ambasadorul României în Brazilia.

Debutul său literar se petrece în 1962, cu articole în revista Contemporanul. În timp, publică literatură de specialitate, dar și literatură beletristică.


Sinteze:

  • Proza poetică românească în secolul XX, 1971
  • Introducere în opera lui Al. Macedonski, 1972
  • Imaginea ascunsă. Structura narativă a romanului proustian, 1976
  • Poemul românesc în proză, 1981
  • Formele liricii portugheze, 1985
  • Cealaltă față a prozei, 1988
  • Din secolul romantic, 1989
  • Discursul anilor ’90, 1997
  • Jurnal indirect I, 2002
  • Jurnal indirect II. Scrisori portugheze, 2006
  • Scurtă istorie. Panorama alternativă a literaturii române, 2011 - 2012)

Bibliografia sa mai cuprinde 120 de studii ştiinţifice şi peste 1800 de articole, publicate în principalele reviste româneşti şi în străinătate.

Romane:

  • Poveste de iarnă, 1987
  • Acasă, 1992, 2004
  • Educaţie târzie, 2 volume, 1998-1999
  • Fetița, 2003
  • Se înnoptează. Se lasă ceață, 2006

Afilieri:

  • Membru al Uniunii Scriitorilor din România (1978)
  • Membru al PEN-Clubului Portughez (1980)
  • Membru al PEN-Clubului Român (1990)

Dintre cărţile publicate

  • Jurnal indirect, 4 - tropice surâzătoare
  • Plecând de la cărți. Jurnal indirect III
14,00 RON
28,00 RON -50%

Jurnal indirect III, alcătuit pe principiul precedentelor două volume, cuprinde o selecţie din articolele publicate, între 2003 şi 2007, în revista România literară. Se desfăşoară în ordine strict cronologică paginile tipărite acolo sub rubrica Plecând de la cărţi, începând cu luna noiembrie 2003. Fără a fi complet absentă, tonalităţii politice din volumele I şi II i s-a pus acum surdină: comentarea unor cărţi de prim-plan apărute între 2003 şi 2007 reprezintă principala preocupare a autorului.

14,00 RON
28,00 RON -50%

„Textele volumului IV al Jurnalului indirect au aceeaşi origine cu cele din precedentele volume: reprezintă o selecţie a articolelor publicate în „România literară” sub rubrica „Tropice surâzătoare”, din noiembrie 2007 şi până în noiembrie 2012, în ordine cronologică. Ele refac o traiectorie individuală, aceea a europeanului care se trezeşte în altă emisferă. Dar sensul pedagogic al articolelor s-a impus fără voia autorului lor; pentru imensa majoritate a românilor, Brazilia reprezintă o terra incognita sau, şi mai rău, o ţară prezentă exclusiv prin clişee.”

Solomon Marcus