Cultură și societate

62,00 RON
Stoc epuizat

„Textele cuprinse în acest volum provin din perioada 1967-1988. A existat și în acea vreme o efervescență culturală, care nu mă putea lăsa indiferent; mă stimula să pornesc în întâmpinarea ei, chiar dacă trebuia, pentru aceasta, să țin seama de cadrul și de sloganele de atunci ale puterii. Nevoia mea de a mă exprima, de a interacționa cu lumea – de aproape sau de departe – a fost întotdeauna mai puternică decât opreliștile care mi-au stat în cale.”

Solomon Marcus
62,00 RON

„Discut în acest volum despre drama pierderii certitudinii în științele fundamentale; despre nevoia și posibilitatea de a da matematicii școlare o înfățișare umană, care să nu o reducă la un simplu formalism. Argumentez în favoarea trecerii de la învățarea văzută ca acumulare de cunoștințe la una bazată pe nevoia de a înțelege lumea, de a ne înțelege pe noi. Explic dimensiunea culturală a științei și dimensiunea ei spirituală; evoluția metaforei de la o funcție exclusiv retorică, ornamentală, la una cognitivă și creatoare, prin sublinierea bazei metaforice comune a științei și religiei. Acord atenție internetului, globalizării și aparentului conflict dintre globalizare și nevoia de identitate.”

Solomon Marcus
62,00 RON

„Încerc să răspund la întrebări ca: Poate școala recupera absența celor șapte ani de-acasă? Cum s-a întâmplat ca, prin exces și degradare, competiția să devină antieducațională? Cum să deplasăm atenția elevului de la a reține, a memora, la a înțelege și a explica? Poate școala să transforme televiziunea și internetul în aliați? De ce oare nu avem timp exact pentru ceea ce este esențial? De ce atât de mulți oameni de catedră reprimă apetitul interogativ al elevilor, neînțelegând că rolul lor nu este de a ține discursuri, ci de a interacționa cu cei din bănci? De ce oare nu ne mai arde de glumă? De ce nu-i lăsăm pe copii să se bucure de prietenia dintre cuvinte, numere, culori și sunete? Cum a ajuns matematica un mijloc de intimidare? De ce oare fac ravagii depresia și stresul? Ce au în comun oglinda și focul? Putem înțelege timpul prin metafore? De ce arta și știința nu pot fi înțelese profund decât împreună? Sunt testele-grilă la fel de mincinoase ca sondajele de opinie? În ce constă proprietatea intelectuală? De ce atât de mulți oameni se lasă pradă unei vieți anodine și nu reușesc să dea vieții lor un sens?”

Solomon Marcus
58,00 RON

„Din 1995 și până astăzi, aproape fără întrerupere, Daniel CristeaEnache a publicat cronică literară în reviste (Adevărul literar și artisticCaiete criticeRomânia literară și altele), adunată în câteva volume: Concert de deschidereBucurești Far West. Secvențe de literatură românăTimpuri noi, iar acum în ampla culegere de față. Niciunul dintre colegii lui de generație n-a dat dovadă de atâta consecvență, deși destui au început, ca și el, prin a scrie critică de întâmpinare, renunțând însă relativ repede, atrași de felurite miraje. Daniel Cristea-Enache rămâne cronicarul literar al generației 2000. Consacrate cu precădere, în primii ani, unor autori aparținând generațiilor vechi, cronicile lui se ocupă tot mai des de scriitorii tineri. Volumele succesive oferă un catalog cvasicomplet al poeților, prozatorilor și criticilor generației 2000, ca, de altfel, și al celor din generațiile anterioare.”

Nicolae Manolescu

(din Istoria critică a literaturii române, ediția a II-a)


„Volumul de față este dedicat prozei (romane, nuvele, povestiri) și literaturii subiective (non)ficționale (memorialistică, jurnale, epistolare, autobiografii, cărți de călătorii, volume cu documente din arhivele CNSAS, cărți de dialoguri, eseistică filtrată biografic, publicistică ficționalizată). Pentru prima oară într-o carte a mea de cronici, proza «obiectivă» e împletită cu literatura «subiectivă», în interiorul unei aceleiași generații, confruntată cu un context istoric.”

Daniel Cristea-Enache

57,00 RON
Stoc epuizat

„Textele incluse în volumul de față au fost concepute în a doua jumătate a secolului trecut, când efectele emergenței revoluției informaționale, comunicaționale și computaționale deveniseră vizibile, dar se poate observa că adevărul lor a devenit mai puternic acum, în era internetului; dispunem azi de mai multe argumente decât atunci în a susține primordialitatea metabolismului diferitelor domenii.”

Solomon Marcus
52,00 RON
Stoc epuizat

Am căutat să înţelegem fundamentele religiei creştine primordial-ebraice din Palestina, care a ajuns mai întâi în Alexandria şi în Helada, iar de acolo, prin Balcani, în zonele „noastre” greco‑latine ale Pontului Euxin. Desigur, am în­călcat dogma „crede şi nu cerceta”, dar am preferat să înaintăm, pre­cum într‑un tunel şi să înţelegem încreştinările româneşti, începând din sec. III–IV (în Scythia Minor şi în nordul şi în sudul Dunării), dar şi să descifrăm ulterior „caznele” pentru supravieţuire ale acestei Bi­serici pontice şi, ulterior, nord-dunărene. […] 

Am urmărit să identificăm religios creştinismul român ortodox.

Alexandru Niculescu
43,00 RON
58,00 RON - 15,00 RON

Istoria acestor „amintiri” e destul de întortocheată. Transferul meu și al familiei mele pe alt continent a impus o seamă de adaptări. Acestea au cerut oarecare vreme și au declanșat mutații lente. Nu a existat și nu putea să existe un salt brusc, o modificare deplină. Pe măsură ce deveneam mai american, partea mai veche, cei 30 și ceva de ani inițiali se depuneau în straturi ale memoriei pe care eu nu doream (și poate nici nu puteam) să le pierd. Deci, încă de prin anii ’980 am început să fac note, să consemnez descrieri și altele asemenea. Evenimentele românești din 1989/90 m-au îmboldit mult și iată că s-a înfiripat Arhipelag interior (ceea ce acum este volumul I) cu subtitlul, perfect justificat, de Eseuri autobiografice. [...] Volumul al doilea este mai sec, fără prea multe teoretizări sau analize, dar probabil și întrucâtva mai incomplet. Dacă primul volum a apărut în 1994, acesta, al doilea, apare în 2018, cu toate că anume secțiuni erau scrise cu decenii în urmă. Explic în „Epilog” de ce mă opresc la 1989.

Virgil Nemoianu


Deşi îl citeam frecvent în presa noastră nebună din anii ’90, apreciindu-i stilul incisiv şi erudiţia vastă, pe Virgil Nemoianu am început să-l admir cu adevărat abia după lectura paginilor sale epistolare şi memorialistice, care îmi dezvăluiau umanitatea profundă a unui cărturar de tip renascentist, cunoscător adică a tot ce se poate şti şi a încă ceva pe deasupra.

Antonio Patraș, Convorbiri literare

42,00 RON
57,00 RON - 15,00 RON

Tomul de faţă adună câteva cărţi ori documente de arhivă, multe dintre ele, la vremea lor, inedite. El poate surprinde, în ordinea celor spuse mai sus, prin felurimea ariei din care mi-am ales eroul: iatroistoriografie, literatură, istorie, sociologie, muzică şi etimologie. Toate au pornit dintr-un simţământ de pietate faţă de amintirea unei personalităţi ameninţate de uitare, toate au izvorât din dragoste faţă de subiect, toate se sustrag tiraniei valorii. Unele pagini comunică informaţii ori limpezesc aspect care, odată cu trecerea mea în neant, ar trece şi ele...

În sfârşit, în suita de Scrieri, acest al patrulea volum nu stă atât în lumina, cât în penumbra inspiraţiei artistice care le animă pe celelalte.

C. D. Zeletin
38,00 RON
51,00 RON - 13,00 RON

Întreaga operă de critic, de comparatist și de filosof al culturii a lui Virgil Nemoianu – și cu deosebire cele două sinteze, O teorie a secundarului, Imperfecțiune și înfrângere, cuprinse în volumul de față – se constituie ca o mărturie elocventă a faptului că autorul lor nu s-a stabilit în Statele Unite spre a se înrola cu entuziasm mimetic în mișcările intelectuale și politice la modă acolo. Cu o formație solidă, construită chiar în România comunistă, unde un „ethos al învățării” funcționa, totuși, în pofida restricțiilor ideologiei unice, formație pe care n-a făcut decât s-o fortifice și s-o lărgească în excelent-dotatele biblioteci ale Occidentului, Virgil Nemoianu n-a ezitat să-și manifeste, în țara de adopție, propriile opțiuni și să-și decupeze propriile teme, impunându-se în académia americană ca un profesor eminent și ca un autor de referință.

Spre deosebire de alții, el și-a asumat apartenența românească și pe aceea central-europeană, transformându-le pe amândouă în surse de inspirație și în moduri specifice de articulare între biografie și operă. Teoria „secundarului” ilustrează și sublimează o întreagă tradiție morală și artistică. Relația intimă stabilită de Virgil Nemoianu între slăbiciune, înfrângere și pierdere, pe de-o parte, și literatură ca „știință a regresivului”, pe de altă parte, ne spune ceva esențial despre concepția sa referitoare la rolul înalt-compensator al umanismului, ca și despre felul propriu, – decent, moderat, dar eficient și puternic – de a-și afirma originalitatea.

Mircea Martin